A început ca o dimineață obișnuită în tren. Când deodată m-am trezit că mă uit vrăjită la tipul care stătea de partea cealaltă a culoarului. Urla în telefon de parcă ar fi fost stăpânul lumii. Cine-și închipuia ticălosul ăsta la patru ace că este… Dumnezeu? De fapt, chiar arăta ca un zeu. Asta e faza. La stația unde trebuia să coboare, s-a ridicat brusc și a dispărut. Lăsându-și telefonul în tren. Aș fi putut să mă uit la toate fotografiile din el și să sun la unul dintre numere. Aș fi put...